de Dan Avram Mureşan

Ziua de 6 decembrie va rămâne în amintirea multor români. Pentru unii va fi o victorie binemeritată, iar pentru alţii o oportunitate furată. Această zi, însă, are o semnificaţie mult mai importantă decât rezultatul confruntării între Mircea Geoană şi Traian Băsescu pentru preşedenţia României. La 20 de ani de la abdicarea comunismului în Europa, la 20 de ani după ce 1,104 martiri români au făcut sacrificul suprem pentru a izgoni răul comunist din ţara noastră, după numeroase alegeri care au schimbat preşedinţi, guverne şi prim-miniştri, după ce România a devenit membră NATO şi UE, am fost chemaţi la urne să alegem între doi comunişti.
Bineînţeles că mulţi vor spune că e o exagerare să le spunem comunişti sau că nu contează pentru că toţi au fost comunişti sau, mai rău, că nu are nicio importanţă trecutul lor. Au fost mulţi pe 6 decembrie care au mers la vot chiar ştiind între cine trebuie să aleagă, motivând că trebuie să îşi exercite datoria de cetăţeni ai unei democraţii prin a alege răul cel mai mic. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să fac o alegere, chiar ajungând în faţa secţiei de votare. Fiind un democrat convins, datoria civică mă îndemna să votez, iar acelaşi spirit democratic îmi spunea să nu validez această şaradă cu votul meu, însă până la urmă m-am decis să nu intru.