Marele tradiţionalist René Guénon este unul din puţinii autori care au încercat să înţeleagă şi să explice realitatea prin delimitarea a ceea ce numeşte el limbajul tradiţiei de limbajul modernităţii. De fapt, nu este decât o încercare de a explica de ce direcţia generală spre care se mişcă societatea modernă este regresul şi nu „progresul”, de ce măsurile „umaniste”, „pozitive”, „reformiste” au condus spre mari catastrofe umanitare şi nu spre edificarea unui „rai pe pământ”, aşa cum îşi propuneau iniţial ideologii modernismului. Pentru Guénon, societatea modernă nu este decât o falsă realitate, un limbaj fals, care este opus realităţii Tradiţiei şi limbajului tradiţional. Guenon ne consideră captivi a unei „Matrix”, a unei „paradigme”, iar evadarea din această „matrix” sau paradigmă este ceea ce în literatura tradiţionalistă se numeşte „revoluţie conservatoare”. Este o evadare din puşcăria unei false realităţi şi reîntoarcerea în lumea reală. O astfel de „revoluţie” nu poate fi înţeleasă fără a clarifica anumite concepte.