Lupii şi zeii

Un film care, pe cât de mult a stărnit curiozitatea, pe atât de multă dezamăgire a provocat premiera sa la finele anului 2009

de Ion GUŢU

Evenimentele prezentate în film datează cu anii 600 î. H.. Un preot cu puteri de vindecare este răpit de două grupuri de barbari, între timp îşi educă fiul de 11 ani în spiritul păcii şi al diplomaţiei.
Toţi barbarii mor, unul din căpetenii este vindecat, iar mama fiului lui îşi găseşte un amant lup, presupun că lupii sînt şi ei o categorie de barbari cu nişte calităţi de luptăttor mai deosebite şi mai pronunţate. Preotul îşi educă fiul în spiritul calmităţii iar acesta vrea să se facă lup.
Istoria filmului este confuză, nu se merge pe o linie de subiect, ci sînt interferate mai multe poteci, care produc o neclaritate în evoluţia subiectului. Pe de o parte se pune problema femeii, unica eroina din film, care a călcat peste legea abstinenţei şi vrea să-şi infiinţeze o familie. Pe de altă parte Deceneu, fiul ei şi al preotului vrea să devină lup în timp ce tatăl său îl educă pentru a menţine pacea şi a rezolva toate problemele pe cale paşnică. Pe de a treia parte preotului parcă i-ar fi indiferent unde merge şi de a cui parte se pleacă, parcă ar trăi o lume a lui, o lume care nu este influienţată de evenimentele şi vărsările de sînge care se produc în jurul lui şi din cauza lui, iar pe de a patra parte barbarii mor unul după altul ca muştele, luptîndu-se între ei, mor pe rînd fiecare cu un monolog lung înainte de a închide ochii şi cu şuvoaie de sînge care ţîşnesc din rană, spre final toţi care rămîn în viaţă apar pe acelaşi rug- mormînt fiind arşi împreună. O cofuzie totală, un amalgam de evenimente şi întîmplări, o serie de problemuţe, un şir de învăţăminte pe care le spune preotul, scene şi dialoguri patetice pînă la ridicol, filmul Lupii şi Zeii diminuează arta cinematografică basrabeană, o duce în antichitate în anul în care s-au petrecut evenimentele prezentate în film. Dacă scenariul şi subiectul lipsesc, apoi regia este a unui spectacol de teatru, fiind foarte influienţată de regulile scenei, acţiuni statice, limitate ca spaţiu, tonuri declamative, jocul actoricesc exagerat. Spectatorii (dintre cei cu care am discutata) au încercat să găsească un motiv pentru care filmul să le fie simpatic, unii spuneau că se vorbeşte o corect, o romînă lipsită de scrupule şi amprente slave, alţii ziceau că vestimentaţia este destul de reuşită, unora le-a plăcut efectele machiajului şi trucurile iar alţii spun că imaginile sînt destul de pitoreşti, de parcă am face o publicitate a locurilor pitoreşti de la noi. Filmul este un eşec total, un amatorism de cea mai slabă calitate dar care propune imagini destul de calitative si simpatice.

Aristotel în lucrarea sa Poetica, un scurt tratat despre artă, spune că peripeţia dramatică şi răsturnările de situaţie sînt foarte importante în realizarea unei opere dramatice. Deşi afirmaţiile lui se îndreptau spre arta teatrului, filmul este un derivat al teatrului care automat şi-a atribzuit toate legile scenice. Filmul Lupii şi Zeii încalcă regula lui Aristotel şi exclude răsturnarea de situaţie. Ca gen filmul ar putea fi amplasat undeva între istoric şi fantastic, între mit şi realitate, între romantic şi triller între filozofie şi religie, cît de bine sună Lupii şi Zeii, de parcă ar fi un desen animat, Lupii şint puşi înaintea Zeilor, de parcă ar încerca să-i depăşească. Dacă vorbim de Lupii şi Zeii de ce nu spunem că mergeau pe pămînt Sfîntul Petre cu Dumnezeu şi nu invers, ar merge Apostolii şi Iisus, în loc să meargă Iisus Hristos cu Apostolii, în cazul dat importanţa lupilor este mai evidentă decît cea a Zeilor, cu toate că nu am înţels cine sînt lupii şi ce rol au ei în viaţa barbarilor de atunci încît să fie atît de veneraţi şi idolatrizaţi. Patetismul şi exagerările ai spune că sînt făcute anumit pentru a evidenţia o anume stare de spirit, o anume stare a omului în pragul morţii. Toţi mor în valuri de sînge de parcă ar face publicitate unei fabrici de sucuri de vişine, toţi pleacă cu replica –Mă duc la zei, în unele din astfel de momente cînd spectatorul ai crede că trebuie să lăcrimeze, s-au auzit cîteva hohte de rîs, poate că acesta şi era scopul regizorului, să exagereze tragismul pentru a stîrni hazul, asemeni operei lui Ionesco. Imaginile trucate, săgeata care străbate mîna, ochii scoşi, mîinele străpunse de săgeţi, sînt arhiutilizate şi prezentate de cîteva ori de parcă ar încerca să uimească spectatorul prin efetul pe care le produc şi se repetă pentru a fi observate de toţi, iar mîna care este străbătută de o săgeată este prezentată chiar de 4 ori fluturînd aiurea. Costumele de blănuri în care apar îmbrăcaţi iniţial actorii cucereşte simpatia publicului, iar mai apoi cînd îşi scot blănurile iar sub ele au sacouri şi chiar cămaşă, iar în picioare poartă încălţări mult moderne acum două mii şase sute de ani, de parcă ar schimba actiunea cu cîteva secole, pierde verosimilul, despre care ne vorbeşte tot Aristotel.
La premiera filmului din decembrie la cinematograful Patria, după prezentare, am încercat să nu mă întîlnesc cu un coleg de-al meu care a participat la realizarea acestei pelicule pentru a nu fi pus în situaţia penibilă de a auzi păreri grele şi argumentate. Încerc să cred că sîntem o ţară de necărturari, neprivitori a ceea ce realizează alte ţări, o serie de îngîmfaţi şi neprofesionalişti cu orgoliul mai mare decît noi, o ţară de oameni lacomi care îşi umplu buzunarele asemeni celor doi şarlatani din povestea lui Andersen Veşmîntul cel nou al Regelui, şi în toate astea îţi vine să rîzi ca un nebun,să rîzi pînă mori sau sa mori de rîs, mai bine e să rîzi pînă mori decît să mori de rîs, aşa cum ne învaţă marele absurd în persoana lui Beket şă Ionesco.

Comments (3)

|67.247.10.xxx |2010-02-28 20:25:10 Andrei - Cine-ar vorbi de patos?

Bai gutu, esti prost de ragi. Tu ii critici pe producatorii filmului (care intr-adevar are multe probleme) cu un aer de connoisseur. Vorbesti de exagerari si patetism, in timp ce arunci nume de oameni mari pe care cred ca nici nu i-ai citit. Am inceput sa numar de cate ori te faci mare destept, dar am renuntat pentru ca nu meriti. Esti un ratat. Cumpara-ti revolver. Si sa nu auda nimeni.
- 0
- 0
Raspunde Citeaza

|67.247.10.xxx |2010-02-28 20:27:16 Andrei - Esti patetic.

Bai gutu, esti prost de ragi. Tu ii critici pe producatorii filmului (care intr-adevar are multe probleme) cu un aer de connoisseur. Vorbesti de exagerari si patetism, in timp ce arunci nume de oameni mari pe care cred ca nici nu i-ai citit. Am inceput sa numar de cate ori te faci mare destept, dar am renuntat pentru ca nu meriti. Esti un ratat. Cumpara-ti revolver. Si sa nu auda nimeni.
- 0
- 0
Raspunde Citeaza