Awake

de Ion GUŢU

Filmul apelează la religia care vorbeşte de o altă lume, o lume paralelă cu cea în care trăim. Această altă lume, autorul filmului Awake, Joby Harold, o contrapune cu lumea reală, lumea pămîntească, o alăturează pentru a scoate în evidenţă unele descoperiri pe care le face eroul central, Clayton, atît timp cît este şi nu-i, e undeva la hotarul dintre viaţa de aici şi cea de apoi. Se accentuează dualitatea unei personalităţi despre care vorbim. Dubla personalitate sau măştile pe care cineva şi le poate pune pentru a nu fi cunoscut de societate, pentru a fugi de propria persoană sau pentru un scurt refugiu şi concediu. Aproape toate personajele trăiesc o viaţă dublă, fie că într-o altă lume, fie că joacă roluri de victime pentru a-şi atinge scopurile. Masca personajului central feminin, Samantha, în interpretarea actriţei Jessica Alba, frumuseţea şi caracterul sunt ceea ce îl cuceresc pe Clay, om de succes, milionar şi foarte stimat în întregul stat american. Cunoscut ca cel care a deschis noi locuri de muncă, ajunge foarte popular şi păzit chiar de autorităţile locale.

Ea e medic cardiolog, găseşte fişa medicală şi află că acesta îşi aşteaptă rîndul pentru un transplant de inimă mai mult de un an. Este vorba de o operaţie foarte complicată, grupa de sînge este una dintre cele mai rare de aceea, pentru a găsi o inimă sănătoasă, care să corespundă, este nevoe de timp. Îşi propune să-l cucerească. Fiind conştientă de frumuseţea sa, devine secretară în biroul lui şi în foarte scurt timp ajunge o persoană de încredere a familiei. Exactitatea mişcărilor şi siguranţa cu care acţionează o face să fie simpatizată de telespectatori de aceea, cînd se descoperă adevărata identitate, vine ca o bombă, o răsturnare de situaţie despre care se vorbeşte în fiecare film şi care este inevitabilă în subiectul unei ecranizări de ficţiune. Oricare din noi trăieşte, uneori, parcă o viaţă dublă, fiecare parcă ne-am detaşa de lume pentru a pleca undeva, pentru a visa, pentru a ne relaxa. Cineva spunea că e bine atunci cînd te poţi vedea dintr-o parte, te poţi judeca, analiza, bîrfi, de ce nu, iar cel mai important e că te poţi corecta în anumite cazuri. Fără îndoială şi fără motive de bănuială ea este o prietenă devotată şi chiar o soţie ideală. Şi cum e obişnuit ca soacrele şi nurorile să nu poată găsi limbă comună, mama lui, Lili, nu o poate accepta ca noră, mai mult din motive egoiste cum se întîmplă în toate familiile cu un singur copil. Instinctul matern o face să presimtă unele neclarităţi în căsătoria grăbita a fiului, în dragostea aceasta apărută ca din senin, nu pentru că ar fi o mamă rea, dar pentru că prea mult ţine la fiul său, iar spre final, ne dăm seama că are pe conştiinţă şi omorul accidental al soţului pentru ca fiul său să trăiască bine. Îi spune că presimte pericolul, însă nu poate explica de ce, dar nu are încredere în medicul la care a apelat fiul său pentru transplantul de inimă, nu o poate primi pe nora sa aproape nici încele mai tensionante momente, mai ales în timpul în care se efectuează operaţia, rămîne rece la toate evenimentele care se petrec în jur.
Subiectul filmului se detaşează un pic de conceptul celor cîteva fraze vorbite la începutul filmului, care, de obicei, generalizează ideea filmului. Multe pelicule dezvoltă subiectul care este relatat în cîteva fraze de la început. Filmul Awake nu dezvoltă tema şi situaţia omului sub influenţa dozei de somnifere care se administrează pacientului pentru ca acesta să adoarmă pe patul de operaţie. De fapt, la început, se vorbeşte despre cei care nu se trezesc din acest somn. Probabil că subiectul filmului a fost altul, iar mai apoi a fost modificat.
Se administrează substanţa somniferă dar pacientul nu adoarme, ai spune că ţine de domeniul fantasticului, mintea judecă, iar corpul nu se poate mişca. Aici aş face o comparaţie cu unele filozofii despre moarte, cînd sufletul se detaşează de corp pentru a se plimba, pentru a călători sau pur şi simplu pentru că e corpul prea bătrîn să reziste vremii. El moare, iar moartea vine ca o stare necunoscută, se detaşează de trup şi, asemeni sufletelor zbuciumate din Legendele Olimpului, încearcă să caute parcă o ocupaţie, începe să se plimbe ca un detectiv în jurul fiecăruia din cei care operează. Când aude de moartea fiului, Lili acţionează fără a cere sfatul cuiva şi fără a destăinui planul. Are aceeaşi inimă ca a lui, iar el are nevoie de ea acum cînd inima predestinată a fost infectată. O intervenţie la timp, face ca inima mamei să ajungă în pieptul fiului, iar acesta să se întoarcă unde avea de gînd să plece, să se întoarcă înapoi în lume, să realizeze planurile de viitor, pentru că e tînăr şi mai are multe de făcut. Destul de interesantă este discuţia celor doi în lumea cealaltă, o lume de semiîntuneric, semiluminată, semisumbră, o atmosferă de meditaţie şi analiză. El nu vrea să se întoarcă, ea îl convinge să trăiască, motivînd că toată viaţa ei a luptat pentru el, iar moartea şi-a grăbit-o tot pentru binele lui. Este o argumentare destul de infantilă aş zice, iar argumentele pe care le aduce sînt la fel de nemotivate şi parcă forţat impuse. Se aduce o scenă din copilărie în care tatăl său cade pe scări, fapt din care i se trage moartea, decesul fiind constatat ca un accident. Aceasta îl face pe Clazton să se întoarcă la viaţă, iar pe ecranul aparatului inima începe să revină la ritmul ei normal.
„– Welcome back Clay!” – sînt ultimele cuvinte pe care le spune medicul recomandat de mama sa.
Soţia şi medicul suspectaţi sînt daţi pe mîna autorităţilor şi judecaţi pentru tentativă de crimă organizată în grup.
Pelicula cucereşte prin simplitatea dialogurilor, prin subiectul său neordinar. Tendinţele de a aborda foarte multe teme într-un singur film, face ca acesta să piardă din aspectul său estetic. Dint start se propune condiţia omului într-o altă stare de meditaţie şi revizualizare a vieţii, ceea ce dă alura unui film psihologic. Filmul însă dezvoltă o altă temă, cea a lăcomiei. Finalul, parcă luat de altundeva, rezolvă condiţia omului pe pămînt, adică arhicunoscută frază shakesperiană ,, To be or not to be: that is the question” – „A fi sau a nu fi: aceasta e întrebarea”. Cu toate astea, scenaristul propune mai multe teme de discuţie care merită dezvoltate pentru educarea unei societăţi sănătoase.