Revista AXA

de Ion GUŢU

Totul  ce ne înconjoară, fiecare foşnet, adiere de vânt, fiecare zgomot, sunet sau tăcerea în sine produce muzică. Pentru cineva sânt simple sunete pe care le auzim în fiecare zi fără înţeles, iar pentru Evan Taylor toate aceste sunete sânt părţi componente ale unei simfonii. Muzica este elementul vital fără de care nu ar exista viaţă. E hrana spiritulă a sufletului care, cuprins de nelinişte şi zbucium, îşi găseşte refugiu în ea. Uneori suntem prea ocupaţi cu probleme fără importanţă şi ratăm, poate, cele mai frumoase momente pe care ni le oferă viaţa fără a cere o recompensă, trebuie doar să asculţi, ne spune Evan. August Rush, este ca o lecţie de viaţă, o lecţie pentru şi despre viaţă, o lecţie despre frumosul lumii redat în sunete şi acorduri, în gânduri şi fantezii. Se naşte un geniu, asemeni păsării Phoenix, care a renăscut din cenuşă pentru a răspândi omenirii binele şi nemurirea, geniul se naşte nu pentru el. Frumuseţea percepută de cele câteva simţuri, olfactiv, auditiv, vizual nu ar fi frumuseţe dacă nu ar fi cei care ar aprecia-o. Lumea este ideală în construcţia şi formula sa, omului îi este sortit doar să se bucure de frumuseţile ei, să ştie a le reda, să ştie a le îmbina, a le combina pentru a  le desăvârşi şi a le nemuri.

Evan e un copil „din flori”, nu-şi cunoaşte mama, nu-şi cunoaşte tatăl, pentru unele persoane e un ţicnit, pentru altele e un misterios, el însă trăieşte în lumea sa. O lume plină de sunete şi zgomote haotice, pe care el le combină în cea mai frumoasă simfonie. Se zice că cei „din flori” sânt copii iubiţi de Dumnezeu, chiar dacă sânt neeglijaţi de cei din societate. Uneori cei din jur încearcă să-l facă să renunţe, dar el crede în muzică la fel cum alţi copii cred în poveşti cu zâne. Crede în tot ce se începe cu ,,a fost odată...”. Speră să  poată cânta, speră să mistifice misterele muzicii aşa cum vede, aşa cum este ea, neschimbată, pentru a se putea salva prin muzică. El nu şi-a cunoscut părinţii şi nici măcar nu ştie de existenţa lor, dar trăieşte cu speranţa şi cu încrederea că îi va întâlni. Şi i-a întâlnit în cel mai frumos moment al vieţii sale, în cel dintâi concert pe care îl dirijează, la cea dintâi simfonie pe care a scris-o. Parcă se urmează sfatul din Biblie: „Crede şi credinţa te va salva”.
O frumoasă poveste de dragoste între părinţii lui, care a durat doar o singură noapte, pentru ca mai apoi să nu se vadă mai mult de 11 ani. Louis, un cântăreţ de succes, Lyla, o muzicantă cunoscută în plină glorie, tot ce-au avut mai bun au dat, tot ce-au avut mai bun au plămădit în Evan, fiul lor, cunoscut cu numele August Rush. Louis şi Lyla apar ca două jumătăţi făcute unul pentru celălalt,  el în plină glorie, ea în plin succes. O dragoste de o singură noapte, ea nu mai cântă, el abandonează, o stare de nelinişte îi cuprinde pe ambii în acelaşi timp, un moment de glorie se reîntoarce pentru ambii. Aceleaşi destine, aceeaşi soartă, aceleaşi gânduri le vin. Sânt făcuţi unul pentru celălalt, ea pentru el, el pentru ea. S-au căutat unsprezece ani. Evan şi-a căutat părinţii, Louis a căutat-o pe Lyla, Lyla pe Even. S-au găsit în cel mai frumos moment de debut al lui Even, i-a unit muzica lui plină de sentimente, o viziune clară asupra lumii, o simfonie a vieţii cotidiene aşa cum o vede un copil de 11 ani. O poveste cu final fericit, o poveste adevărată, o istorie plină de sentimentalisme şi trăiri.
Ascultă! Auzi…? Muzica? E pretutindeni. Vântul, aerul şi lumina… se află în jurul nostru. Trebuie doar să-ţi deschizi sufletul. Trebuie doar să asculţi. Sânt cuvintele cu care se începe şi se termină filmul. El ascultă foşnetul spicelor de grîu, sunetele oraşului care îl duc într-o frumoasă lume de descătuşare a tuturor emoţiilor negative şi a gândurilor negre, o lume pe care o percepe şi o vede ca un portativ muzical, unde poate cu uşurinţă să mai adauge o notă sau să schimbe cheia interpretării. Se spune că genilalitate nu se naşte, ci se obţine.  Autorul filmului, August  Rush, ţine cu tot dinadinsul să spună că genialitatea se naşte, se naşte din iubire adevărată, curată şi sinceră. Noutatea că fiul ei trăieşte a readus-o pe Lyla la viaţă, i-a trezit dorinţa de a trăi, de a cânta, a găsit ţelul spre care trebuie să tindă.  Instinctul matern a purtat-o  mai mult de 11 ani prin coşmaruri şi gânduri, a fost roaba tatălui ei, a renunţat la muzică, a sperat să-şi găsească copilul, a sperat şi l-a găsit.  Este aşa cum şi l-a închipuit, cu ochii albaştri, privirea adâncă şi pătrunzătoare. Muzica i-a găsit, soarta i-a despărţit pentru ca mai apoi muzica să-i reunească. Nu este nevoie de cuvinte, uneori tăcerea spune mai multe. În unele momente unde s-ar părea că ar trebui să vorbească, cuvintele lipsesc, regizorul mizează pe atitudini şi imagini care vorbesc mai mult decît ar spune cuvintele. Dragostea dintr Louis şi Lyla,  se naşte ca o idee, ca un acord de violoncel, ca un acord de ghitară, este o dragoste la prima vedere, o dragoste care se naşte într-un moment, o dragoste care nu moare. Evan,  ca  un rod al dragostei lor, vine să reunească aceste două inimi, aceste două stele, menite să creeze şi să fie împreună.  Vine ca un înger aruncat din cer printre oameni, nepregătit să înfrunte viaţa grea şi plină de obstacole, se confruntă cu cele mai mari vicii ale omenirii: batjocura, lăcomia, minciuna, invidia şi ipocrizia. Neştiind  să analizeze binele şi răul, incapabil să ia o decizie, cade în capcana Vrăjitorului, care îşi dă seama foarte repede de importanţa şi talentul acestui copil şi îl exploatează ca pe o maşină de făcut bani. Pentru prima dată în istoria omenirii, orchestra Filarmonică se hotărăşte să interpreteze o lucrare a unui student din anul întâi şi mai ales a unui copil de 11 ani. Această ocazie nu putea să-l facă pe Evan să refuze. În ultimul moment, cu câteva clipe înainte de se începe simfonia, Evan evadează de la Vrăjitor şi vine să-şi dirijeze lucrarea.  
 Filmul captează prin  firescul său, prin naturaleţea interpretării actorilor britanici: Keri Russell şi Jonathan Rhys Meyers, prin actualitatea sa, cât şi prin elementele de poveste care face istoria mai sentimentală. Combinînd realul cu fantasticul, August Rush aduce o istorie pentru toate vârstele, încercînd parcă să îndemne, încă o dată, privitorii să trăiască viaţa şi să ia de la ea tot ce-i mai bun.