Vasile ŢEPORDEI: Societatea şi caracterele

Societatea omenească este compusă din indivizi diferiţi.

Fiecare luat aparte este o unitate, iar toţi luaţi împreună formează o colectivitate, care la rândul său formează o unitate, cunoscută sub numele de societate.

O societate este cu atât mai puternică, cu cât are mai multe caractere. Căci, cu drept cuvânt, spune Lacordaire: „Caracterul este energia ascunsă şi statornică a voinţei, e ceva de nezguduit în scopurile sale şi încă şi mai mult în credincioşia către sine însăşi, în convingerile sale, în prieteniile sale, în virtuţiile sale: o putere intimă, care ţâşneşte din om şi inspiră tuturor acea atitudine pe care noi o numim sinceritate”. Iar R. Bonghi adaugă: „Nimic nu dezvoltă mai mult caracterul, ca deprinderea statornică de a spune adevărul”.

Sinceritatea şi statornicia sunt două lucruri de mare însemnătate pentru un om de caracter.

Societatea este mânată sau la vale sau la deal, spre perfecţiune, de caractere. Ce este mai frumos decât să ai ocazia fericită de a vedea în societate oameni de caracter. Aceştia merg înainte, oricare le-ar fi piedicile. Desigur, dacă văd că merg pe calea cea dreaptă.

Şi soarta popoarelor o hotărăsc în totdeauna caractere mari.

Un Napoleon Bonaparte, un Cezar, un Friederich cel Mare etc. au fost exemple strălucite de oameni de caracter.

Pe aceştia nu i-au oprit nimic în loc. Au mers înainte. Şi au rămas pentru omenire exemple de eroi şi de oameni. În faţa lor, omenirea se închină şi se va închina întotdeauna. Pentru că ei au fost credincioşi până la jertfă conştiinţei lor care le dicta că sunt în strictă conformitate cu glasul ei.

Trecând mai departe, în lumea martirilor şi sfinţilor, găsim sute şi mii de pilde. Luaţi creştinii din primele veacuri! Erau arşi, jupuiţi, schingiuiţi, înecaţi etc., etc. Dar ei mergeau pe drumul recomandat de Domnul Hristos: „Luaţi jugul Meu...”. Ei mergeau înainte, pentru că mărturiseau Adevărul şi lucrau în conformitate cu legile lui. Şi societatea creştină de atunci era fericită. Căci ea avea numai caractere şi prin aceste caractere a cuprins lumea. Societatea de azi însă e departe de idealul creştin, deşi suntem sus de tot pe scara progresului tehnic!

În societatea contemporană trebuie să căutăm caracterele cu lumânarea. Iar cine vrea să meargă pe calea cerută de poruncile caracterului trebuie să sufere. Pentru că în înţelesul de azi, omul de caracter este naiv. Este un descreierat. Sau mai scurt, este un ......nebun. Exact înţelesul limbajului de azi.

Căci ce înseamnă a fi un caracter? Înseamnă a fi ocolit, înseamnă a fi huiduit, arătat cu degetul, luat în bătaie de joc, ironizat, înjurat iar dacă mai încearcă să meargă şi mai de parte, înseamnă a fi pur şi simplu şantajat: „Schimbă-ţi calea, că de nu am în sân o piatră, pe care ţi-aş arunca-o drept în frunte”.

Toate acestea se petrec după perdeaua aparenţei unde se lucrează la întuneric. Căci a lucra la lumină înseamnă a-ţi aprinde paie în cap. Ş-apoi la lumină se fac numai lucrurile adevărului. Azi n-ai voie să spui adevărul. Ajungi să vezi cum ţi se astupă gura. Şi stai cu cuvântul pe limbă, fără însă a-l putea spune. Iar dacă eşti drept, suspini, lăcrămezi şi priveşti ca legat în lanţuri. Priveşti cum adevărul stă pironit şi oprit de a ieşi la lumină!

Iar de reuşeşti totuşi să strigi în gura mare ceva din adevăr, eşti considerat nebun.

Iată, deci, ce înseamnă azi a fi om de caracter.

Şi cu toate acestea, societatea are nevoie de caractere. Căci cu cât avem mai puţini oameni de caracter, cu atât suntem mai mult în braţele minciunii şi deci în ale răului. Iar legea creştină ne porunceşte să luptăm contra răului.

Cine este sau vrea să stăruie din toate puterile să fie om de caracter, acela trebuie să se pregătească de suferinţă.

Pentru că tare este dulce fructul suferinţei: biruinţa.(„Raza”, an. V, nr. 241, 17 ianuarie 1935)

Comments (0)

Scrieti comentariu

Your Contact Details:

Nume:

Email:

Web:

Comentarii:

Titlu:

UBB: