de Octavian RACU
Filmul “Fight Club”, după romanul cu acelaşi nume, de Chuck Palahniuk, este recomandat celor care mai cred în „visul american”. Învinuit de propagarea terorismului şi antiamericanismului, producţia vine să prezinte publicului revolta omului modern împotriva înstrăinării sale de lumea din jur şi de propria sa natură. Eroul filmului este un simplu funcţionar la o companie de asigurări, iar funcţia sa îi permite să-şi aranjeze apartamentul după ultimele “standarte ale modei”. Luxul util şi inutil invadează casa lui Edward Norton şi totul pare a fi minunat până când acesta nu începe să fie chinuit de o insomnie stranie.
Vizita la cercurile terapiilor de grup, unde fie cineva este bolnav de cancerul testiculelor, tuberculoză, alcoolism, unde suferinţa oamenilor, lacrimile îi readuc temporar lui Edward liniştea sufletească.
Viaţa se schimbă brusc la apariţia a două persoane: Marla, o femeie singuratică, care la fel ca şi Edward vizitează cercurile de terapie de grup fără a suferi, în realitate, de nici un viciu. Al doilea personaj este Tyler Durden un şmecher simpatic şi iute, care reuşeşte să se întreţină existenţa, fabricând săpunuri de lux din grăsimile extrase din femeile burgheze care îşi fac operaţii de slăbire.
După ce, în circumstanţe stranii, îi arde apartamentul, Edward roagă pe Tyler să-i ofere gazdă. În scurt timp, cei doi, devin prieteni şi pun bazele unui “club de luptă”, un soi de terapie, care evoluează treptat într-o organizaţie teroristă specializată în distrugerea simbolurilor societăţii capitaliste de consum: bănci, restaurante, cafenele, monumente.
În sine, terorismul “cluburilor de luptă” nu este o încercare de distrugere a unei orânduiri sociale şi impunerea alteia, cum ar fi în cazul socialiştilor sau anarhiştilor. Terorismul acestora este doar o terapie cu ajutorul căreia omul se eliberează de lumea materială.
Civilizaţia urbană, al cărei model ideal reprezintă societatea americană, este una care naşte starea de stres şi instabilitate, inhibarea instinctului primar. Ieşirea din această stare este căutată în situaţii de şoc, durere, frică, într-un cuvânt stări care trezesc dorinţă de a trăi. În acest caz, violenţa devine o terapie necesară pentru o societate muribundă, unica metodă prin care creierul, raţiunea mai pot conştientiza că există.
Ştiţi versurile din “Asfalt” al trupei “Luna Amară”:
“Inchide ochii şi arunca-te în gol/E singura ta şansă s-arăţi ca ai control/Taci, nu vorbi./ Nu vreau să mai aud/Nici urletul din mine stins pe asfaltul ud”.
Orice criză, suferinţă a omenirii este o purificare. „Krizis” – „judecată”, în traducere din greacă, nu este o pedeapsă, ci un tratament, un foc prin care odată trecând, spiritul uman se naşte din nou.
Sensul vieţii creştine nu este raiul pe pământ, ci suferinţa, suferinţa care-l face pe om să plângă asemenea unui bebeluş fără păcate.
Omul american încearcă să realizeze Revoluţia Conservatoare prin anihilarea sistemului liberal-capitalist, aşa cum a făcut-o şi cunoscutul terorist şi revoluţionarul american Theodor Kaczinski sau „Unabomber”. Instinctual, el simte că trăieşte într-o lume ireală, iată de ce are nevoie de durere asemenea unui muribund care are nevoie de şoc electric pentru restabilirea funcţionării inimii.
Nihilismul american nu este o cale, ci un simptom. Un simptom al unei boli adânci, care la fel ca o gangrenă roade societatea contemporană.
Filmul este despre setea de libertate adevărată, o libertate diferită de cea care este propusă de societatea liberală. Poate noi, cei care abia am ieşit din comunism încă nu am reuşit să simţit adevărata sete de libertate pentru că comunismul ne-a înrobit din exterior, iar capitalismul ne înrobeşte din interior, lăsându-ne fărâme de “libertate” exterioară.
-
|92.86.119.xxx |2009-10-04 23:43:38 bogdanp9Un articol care pune punctul pe i. Acesta este un film care trebuie vazut. Este unul din primii pasi spre trezire din mirajul modern. Suferinta ajuta omul in cresterea sa spirituala. Lipsurile ne intaresc. Confortul si luxul ne instraineaza de natura noastra reala, devenim inadaptati spiritual. Sa auzim de bine.